ColaboraDoR: Felicia Simion

Felicia Simion are 18 ani și este din Craiova. Din momentul în care și-a dat seama că vrea să facă fotografie,…

Felicia Simion are 18 ani și este din Craiova. Din momentul în care și-a dat seama că vrea să facă fotografie, a învățat de una singură, folosind-o drept model pentru portrete pe verișoara ei mai mică cu patru ani. Se exprimă prin intermediul imaginilor și o face bine, pentru că a ajuns să atragă interesul celor de la Sony World Photography Awards, care i-au acordat anul acesta o nominalizare la secțiunea Portrait din cadrul competiției Youth.

 

Cum ai ajuns fotograf?

Am început să fotografiez fără să mă întreb de ce fac asta. O întâmplare minunată, al cărei nume nu îl știu, a făcut ca joaca mea de-a vânatul luminii să se transforme în cea mai mare pasiune. Tot ce am învățat, am învățat de una singura, din dorință. Ajutoarele mi-au fost „oamenii mei de aproape”, cei care mi-au acceptat mania și au și prins gustul ei. Printre ei: doi părinți mai mult decât înțelegători, o mână de prieteni frumoși și pe-o parte, și pe alta, și o verișoară devotată: primul meu model și ceva mai mult decât un „asistent”. Țin minte cum, eu având 13 ani și ea 9, colindam satul și pădurile lui și ne făceam fotografii, făceam tot ce ne trecea prin cap. Așa m-am îndrăgostit de-a dreptul de fotografie, în special de portret. Am fost o norocoasă, în primii ani am capturat unul dintre cele mai expresive și mature chipuri pe care le-am fotografiat vreodată.

Cum îți alegi cadrele pe care le fotografiezi?

În alegerea unui cadru, ochiul face totul – într-un instant știe ce să urmărească, să prindă. Nu știu cum, dar încadrarea e imediată, de asta prefer adesea spontaneitatea. Majoritatea ideilor vin pe loc.

Ce motivații îți aduce fotografia?

Fericire – asta îmi aduce fotografia. Am trecut granițe cu ajutorul ei. Am învățat cuvinte noi. Mi-am dospit imaginația. N-am făcut decât să explorez El Mundo în felul meu. Să cunosc și să recunosc. Să capturez și să păstrez totul într-un borcan ferecat din debaraua cardiacă.

La ce lucrezi acum?

Mi-ar plăcea ca, vara asta, să realizez unul, două fotoreportaje, chiar unul, două filmulețe; mereu mi-am dorit să ating și latura asta a tot ceea ce înseamnă imagine. Nu prea-l pot numi „proiect”, dar mi-am îndeplinit un scop acum câteva săptămâni – fotografii cu marea în vacanță, la care sunt sigură c-am să mai lucrez luni întregi de acum înainte. De data asta, umplui două carduri, Doamne ajută!

Spune-mi trei fotografii preferate ale tale.

Este cel mai dificil lucru pentru mine să fac asta, în fiecare zi aș putea alege altceva, mai ales că unele fotografii diferă atât, dar atât de mult, de altele. Dar, să zicem că în meniul de astăzi ar fi: cea dintâi , pentru că niciodată nu am văzut atâta zâmbet și blândețe mâzgălite pe chipul unui om care a trecut prin șase, șapte, opt decenii; cea de-a doua, pentru că o resimt altfel de fiecare dată când mă uit la ea, pentru că iubesc luna, marea, leagănul, siluetele; și cea de-a treia, pentru că mă trezește și sunt fericită că-i a mea.

Cu ce aparat lucrezi?

Folosesc un Canon EOS 7D, dintotdeauna am avut Canon. Lucrez mereu pe manual, să stabilesc încă de pe cameră atmosfera unei fotografii. Când editez, încerc să duc imaginea cât mai departe în timp – sunt fascinată de ceea ce reușesc să facă aparatele pe film, de cele mai mici zgârieturi, de cele mai mari picături de soare.

Ce consumi pentru inspirație?

Tot ce-mi trebuie pentru inspirație sunt aerul și apa. Ideile îmi vin, fie gândindu-mă că trebuie să-mi vină o idee, fie la locul „faptei”, fie mai târziu, când editez. De multe ori ascult muzică pe care nu aș asculta-o în afara prelucrării imaginilor. Ascult atâtea melodii, ale atâtor artiști, încât nu am niciunul favorit. Un singur cântec mă poate face să-mi placă la nebunie un artist. Tind să mă îndepărtez în timp, atât cu fotografia, cât și cu muzica. Mă inspiră orice ține de trecut. Nu realizez asta pe moment, dar informația se adună și ideile așa iau naștere. La partea cu editatul e nevoie de muzică bună în urechiușe (anii ’50, ’60, ’70  și cea clasică) atunci când am nevoie de liniște nesurdă. Chiar și desenele animate pot fi o sursă de inspirație (de exemplu canalul Boomerang). Cred că fiecare are ciudățeniile lui când vine vorba de ceea ce-l inspiră.

Iată câteva dintre fotografiile Feliciei. Pentru mai multe, vizitează-i site-ul

Mongst the milky lids „Știi acel loc între somn și trezire? Acolo te voi iubi mereu. Acolo voi aștepta.”
The Doppleganger – Dublura: „Îmi ascund adevărata formă”.
The young and the restless: „Trebuie să înveți cum să joci jocul”.
Le Lac des Cygnes: „Tribut pentru corpul uman”.

Diana Sumănaru este ucenică la DoR. În seria ColaboraDoR vă vom face cunoștință cu fotografi, ilustratori și designeri cu care ne-am împrietenit de când facem DoR.