ColaboraDoR: Ionuț Rădulescu

Traseul Balș-Craiova-București-Londra-Savannah-New York nu îl fac mulți și nu-i nici prea comun, însă Ionuț Rădulescu…

Traseul Balș-Craiova-București-Londra-Savannah-New York nu îl fac mulți și nu-i nici prea comun, însă Ionuț Rădulescu a reușit să-și urmeze visul american pe drumul ăsta. E vorbăreț, zâmbește des și știe că pentru a reuși trebuie să fii muncitor. Oltean la origine, s-a adaptat repede la traiul american, care i-a devenit acasă.

Cum ai ajuns să faci ilustrație?

Este mai degrabă o perioadă în care am făcut intensiv asta. Mă văd mai degrabă ca un comunicator vizual, unde îmbin și mă joc cu mai multe elemente. Deși în ultimul timp a fost mai multă ilustrație, însă în abordări diferite, de la linie la colaj. Mi-a plăcut tot timpul să desenez și probabil de aici vine treaba cu ilustratul. Dar mai degrabă îmi place să compun o imagine folosind diverse tehnici.

Rezumând povestea asta, când eram mic am vrut neapărat să dau la Modă. Tata chiar mă încuraja și îmi dădea exemple de designeri, emisiuni TV, prezentări. Îmi plăcea ideea de show și artă la un loc, atitudine și adrenalină, să îți vezi creațiile pe un podium unde tu regizezi tot. Și acum îmi place, însă nu mă văd dezvoltând ceva doar în direcția asta.

După ce am terminat gimnaziul în Balș am aplicat la Liceul de Artă „Marin Sorescu” din Craiova, la secția Design Industrial, pentru că mi se părea mai interesant și aveam mai multe de învățat. Au trecut patru ani în care am tot mers la olimpiade naționale, dar fără să iau vreun premiu foarte mare. Mi-am dat seama atunci că pe lângă conceptul de design de obiect, ambiental, îmi plăcea mai mult să aranjez în planșă compoziția ca să arate bine și să comunice coerent un mesaj.

Atunci am dat de prima agenție de publicitate. Pentru ei am făcut primele ilustrații de design de ambalaj, cereale pentru copii și paste. Agenția există și azi, poartă numele de Giltist, Gilbert fiind numele fondatorului care a fuzionat numele adăugând cuvântul „artist” în compoziție.

În perioada aia am decis că vreau să fac design grafic și am dat la Arte în București. Nu voiam alt oraș. A fost un șoc la început, mi-am dat seama că eram un pic pe dinafară cu noțiunea de type, design și toate cele. Era ceva nou. Până s-au digerat ele cât de cât, tot simțeam nevoia să desenez, să ilustrez și așa mi-am clădit cumva un stil între design și ilustrație.

Pe parcurs am tot experimentat cu diverse și acum mă atrage brandingul, packagingul și environmental graphics. Aș vrea să am ocazia să fac ceva consistent aici.

Motion media este una dintre chestiile pe care le consider foarte importante acum. Pentru că toată lumea consumă informație digitală aici, pe iPad, tablete și smartphones. Și imaginea nu mai e de mult statică, e foarte interactivă. De-asta și cele mai multe școli din SUA au cursuri de animație, motion, pentru a pregăti studenții în continuă schimbare de pe piață. Așa se întâmplă acum cu ilustrația, care e făcută mult și pentru web, mobil. Eu am lucrat în mare parte cu ilustrații editoriale și îmi place mult asta. Aș vrea și web, iar alt plan ar fi să găsesc un designer tânăr cu care să creez o linie faină de haine ciudate și cu colaj, type aplicate. Dar e încă un plan îndepărtat, nu am stat încă să caut oamenii cu care să încep asta.

După licență, în 2010, am început să fac din ce în ce mai multă ilustrație. Inclusiv licența a fost o combinare între design (cartea) și ilustrație. Textul este scris de autorul român, care acum locuiește în Canada, Călin Mihăilescu, și poate fi găsită momentan doar în varianta online, la editura LiterNet, în România. La revista Unica am făcut o serie de postcards înainte de licență. Tot atunci am creat pentru One Music Channel, o serie de postere. De aici a urmat colaborarea cu Decât o Revistă, atunci când m-a contactat Raymond Bobar pentru un proiect editorial. După au urmat alte proiecte pentru agenții de publicitate și revista Tabu.

Toate astea s-au întâmplat în scurta perioadă din august 2010 până în august 2011, perioadă în care m-am pregătit pentru masterele din Londra și SUA, lucrând în agenția Odyssey și freelancing cu alte agenții de publicitate din țară, mai mari.

Tot în perioda asta am fost Art Director și ilustrator pentru agenția  Mccann Erickson, pe contul Bella Italia, Londra. Un director de creație de la McCann îmi trimisese un mail într-o zi spunându-mi că-i place ce fac și să îl caut dacă ajung în Londra. M-am dus în agenție, l-am văzut, i-am lăsat un portofoliu și de aici a pornit, așa am ajuns să lucrez. Eu și aplicasem la două universități bune din Marea Britanie, ocazie cu care m-am deplasat acolo să mă văd cu profesorii. Intrasem la ambele, însă m-a dat peste cap America, când m-au sunat să mă pună la interviu pentru o bursă full.

Din septembrie 2011 am pornit cu bursa full în SUA la SCAD, iar în prezent sunt proaspăt absolvent cu MA în Illustration with design classes. Și, recent, relocat și debusolat (în sens bun) în „micul” oraș New York. Vedem ce iese mai departe de aici.

Ți-ai dorit mereu să pleci din țară?

Da, mi-am dorit de mic să plec, pentru a explora spații noi. Mă fascinau limbile străine  și visam să călătoresc, ca să acumulez cât mai multe. Am decis să amân plecarea pentru că am rămas să fac licența aici, însă m-a ajutat și nu regret nimic din ce s-a întâmplat. Orice lucru care se întâmplă în viață are un rost. Prima dată cand am ajuns în SUA a fost în 2007 cu programul Work and Travel și de atunci am rămas cumva fixat pe un master acolo.

Aici e totul nou, de la zero, dar îmi place mult, deși uneori sunt amețit de la atâtea schimbări.

Care-s cele mai bune ilustrații ale tale, cu care te-ai lăuda în caz de laudă?

Sunt încântat de lucrarea cu care am intrat în finala pentru New York Times Summer Movies Cover, pentru că este exact unde voiam să experimentez, cu type și lettering. Apoi, primul proiect de ilustrație pentru Decât o Revistă. Țin minte că Bogdanei Butnar [Industry Manager la Google România] i-a plăcut mult portretul și l-a pus ca poză de profil, pe Facebook. A fost unul dintre proiectele dragi și de început.

Licența este un alt proiect de care mă simt mândru și unul dintre chestiile consistente imediat după cei trei ani de design la București. Chiar dacă este ilustrație pentru copii și nu am mai făcut asta în ultimul timp.

Editorialul cu experimente sexuale pentru Tabu clar mi-a plăcut și le-am propus niște variante cu mult colaj și type. Le-a mers bine și le-au publicat pe toate.

Sunt multe care îmi plac, mai am unul mai recent pentru o revistă de fashion din Savannah, este pe blog. La fel și cel pentru Decât o Revistă cu Victima, scris de Philip O`Ceallaigh.

Ce motivatii ți se pare că îți aduce ilustrația?

Acum ceva zile am văzut niște cărți cu ultimele tendințe în ilustrație. E frumos să vezi cât de mult se schimbă domeniul aici și câte stiluri pot coexista. Pe mine ilustrația mă relaxează în primul rând și este totodată un mod de a vedea lumea și de a o exprima vizual. E universul meu, în care îmi creez propriile povești, personaje și situații. Îmi place să exprim stări, să creez asocieri, să mă joc cu diverse elemente. E unul dintre lucrurile care mă face fericit și mă energizează.

La ce proiecte lucrezi acum? Ce pregătești?

Lucrez la un proiect mai mic cu un student de la Miami AdSchool Berlin. M-a contactat, mi-a plăcut proiectul și clientul pentru care este campania și acum definitivăm toate cele.

Am făcut o ilustrație în semn de mulțumire pentru feedbackul primit zilele astea de la designerul Jessica Walsh, parteneră la studioul faimos de design din New York, numit acum Sagmeister and Walsh. A fost o experiență plăcută, este o persoană extrem de talentată și foarte sociabilă. Așa că în urma mesajelor primite am decis să-i fac un portret cu ceva hand lettering.

Tot în curând o să încep să lucrez ca ilustrator și designer pentru o companie de fashion, Kayser-Roth Corporation, unde voi crea grafică aplicată pe piese vestimentare. Este un proiect de freelancing. Ceea ce mai urmează este un proiect pe design și ilustrație, pentru o revistă de fashion și cultură urbană, ZINK magazine. Și dacă tot am ajuns aici, interviul pe care l-am avut de curând la Pearlfisher a mers fain. M-am văzut cu doi directori de design, asiatici, un tip și o tipă, foarte de treabă, dar un pic intimidanți. Venisem cu umbrela la interviu, că ploua în New York. Imediat după interviu, am schimbat câteva vorbe de mulțumire și m-am îndreptat către casă. Mi-am dat seama la metrou că am uitat umbrela. Am mers acasă, am dormit câteva ore, după care am scris mail către agenție de mulțumire. La ceva timp am primit răspuns cam așa:

I did see you had left your umbrella here but, thankfully, I hope to see you in the office again. After speaking with Matt and Simone, we would like to bring you in as an intern.

We look forward to working together. 

Thanks and let me know if you have any questions. Also, I feel badly that you left your umbrella on such an icky day. I will put it under my desk for you when you come in September. ”

A fost de bun augur faza cu umbrela. Mi-a purtat noroc!

În afara de astea, plănuiesc să mă conectez cu reviste și agenții pentru freelancing, dar în același timp să cunosc cât mai mulți oameni din domeniu. E un loc unde te inspiră să vezi atâția creativi de la care ai foarte multe de cules.

Ce consumi pentru inspirație? Din ce anume te inspiri tu?

Mă inspiră orice, începând cu spațiul exterior. De la orașul mic în care m-am născut, așezat într-o zonă plină de verde, câmpie, păduri, până la orașele pline de agitație. Acum asta îmi place cel mai mult, orașul cu toate întâmplările din el, mai ales noaptea. Aici noaptea e o plăcere să te plimbi și mai ales să urci pe rooftops ca să vezi orașul. Oameni, situații, afișe de la metrou, cafenele, baruri, orice rezonează cu mine. Dincolo de astea mă uit constant pe net, pe bloguri, newsfeeds de la reviste, site-uri de design și alte platforme de gen. Pe unul din blogurile mele, am și scris câteva site-uri ce merită văzute.

ADC Young Guns este o competiție anuală ce premiază talentele sub 30 de ani la nivel global, din diverse domenii creative pe vizual. Este vorba de Art Directors Club. Arhiva cu câștigătorii este foarte motivantă, pentru că vezi atâtea stiluri și poveștile unor oameni foarte creativi.

Ilustrația pentru textul Victima, scris de Philip O`Ceallaigh, publicat în Decât o Revistă #8
Lucrarea care a intrat în finala pentru New York Times Summer Movies Cover
Ilustrație publicată în Tabu
Portret Răzvan Căpănescu, director de creație la Publicis, publicat în Decât o Revistă # 3
Portretul Bogdanei Butnar, Industry Manager la Google România, publicat în Decât o Revistă #3

Andreea Bota este ucenică la DoR. În seria ColaboraDoR vă facem cunoștință cu fotografi, ilustratori și designeri cu care ne-am împrietenit de când facem DoR.