[#dordealba] Școala de teren

Tot ce-am documentat în Alba Iulia n-ar fi fost posibil fără această trupă de liceeni care ne-a dublat pe teren.

Parte din pariul pe care l-am făcut cu redacția noastră mobilă din Alba Iulia e că vom alătura reporterilor câte 1-2 liceeni interesați de jurnalism, ca să vadă cum se întâmplă procesul de documentare. Gazdele noastre de la Forum Apulum, o organizație civică locală, au strâns un grup entuziast, care – deși putea să se bucure de vacanță – ne-au fost parteneri de muncă, de teren, de interviuri și de explorat orașul în zilele petrecute acolo. Iată-i:

Florin Râșteiu
Florin împlinește 17 ani pe 9 aprilie, dar cu câteva zile înainte insistă să spună că are 16 și se mândrește că, la sfârșitul lui martie, a vorbit la a doua ediție locală a TEDx. A avut cu adevărat emoții, căci de obicei nu are. E obișnuit – și antrenat – să vorbească în public, la televizor (unde are o emisiune săptămânală), să coordoneze proiecte și e conectat ca un adult, termen pe care îl folosește des pentru oamenii mari din jur. Știe cine e cine în Alba și are numerele lor de telefon. Din octombrie 2017 e președintele Consiliului Județean al Elevilor Alba. E elev la Științe Sociale la Colegiul Național, „Horea, Cloșca și Crișan” (HCC), dar se revoltă împotriva modului prăfuit în care se face educația la noi. Crede că Alba Iulia e un oraș mic, care se crede mare, dar se păcălește, tocmai de aceea nu-și vede viitorul nici în oraș, nici în țară.

Andrei Teoc
Andrei, 17 ani, e în clasa a XI-a la „Contabilitate-dar-nu-mi-place”, la Colegiul Economic „Dionisie Pop Marțian” din Alba și încă vorbește despre sutimea care l-a împiedicat să intre la Mate-Info la HCC. E președintele Consiliului Elevilor din liceul lui și membru în comitetul executiv al Consiliul Județean. Îi place istoria, se implică în cam toate proiectele de voluntariat din oraș și ar vrea să studieze marketing la Milano, unde este deja pre-acceptat la Universitatea Luigi Bocconi. Spune că e hotărât să se întoarcă în România. Din toamnă se va înscrie la Cercetașii României pentru că, spune el, dacă te descurci singur într-o pădure, te descurci sigur în orice oraș.

Adrian Savonea
Când a citit Elevul Dima dintr-a șaptea, Adrian s-a identificat cu personajul principal pentru că e curajos, are inițiativă și vrea să schimbe ceva în comunitatea din care face parte. I-a fost ușor să bage cartea lui Mihail Drumeș în topul celor 44 de cărți pe care le-a citit până acum. Are 17 ani, e în clasa a XI-a la Liceul Economic „Dionisie Pop Marțian” din Alba Iulia, participă la cercul de lectură de la Biblioteca Județeană și înregistrează cu religiozitate ce se întâmplă în jurul lui. Când citește o carte, o trece în listă. Când aude un cuvânt necunoscut, îl notează și îl caută în dicționar. Când aude informație care poate fi tradusă în cifre, cel mai probabil o ține minte. În perioada asta, Adrian se gândește mult la ce urmează. Oare contabilitatea, adică ce învață acum la liceu, e ceea ce trebuie să facă? Sau ar trebui să se îndrepte spre altceva, cum ar fi jurnalismul? Până se hotărăște, face ce face de obicei: află cât mai multe despre toate variantele care-i sună bine și încearcă să ia o decizie informată.

Ana Martin
Dacă o întrebi pe Ana despre toate deciziile care au adus-o până aici, la 17 ani, răspunsurile vor fi scurte și hotărâte. A intrat la Liceul de Arte „Regina Maria”, la Muzică, pentru că voia un loc care s-o aducă din Teiuș în Alba Iulia. În clasa a VII-a s-a tuns scurt-scurt, pentru că se plictisise de părul lung până la umeri. Acum trei ani, a devenit vegetariană pentru că s-a hotărât că nu mai vrea să mănânce carne. Între timp, mama ei a devenit și ea vegetariană. Recent, Ana a început să-și convingă prietenii să nu mai bea cu paiul, ca să nu mai arunce atâta plastic. S-a obișnuit deja cu chitara clasică – instrumentul principal pe care îl învață la liceu – și cu pianul, cel secundar. Spune că încearcă lucruri fără să ceară aprobare și fără să dea prea multe explicații. Recent, a început să dea la filosofie, ca la o alternativă a studiilor la Conservator.

Ștefan Solomon (Fane)
Pe Facebook, Ștefan Solomon are o poză de profil de acum doi ani, în care are părul scurt și urechi negăurite. Azi are păr lung sucit în coc și flash-uri în urechi. E a XI-a la Liceul de Arte din Alba Iulia și răsucește printre degete markere și brățări de la concerte. Merge la cât mai multe, cât îi vara de lungă. De aici și faptul că visează să conducă un van revopsit și gândit de el, îndesat cu boxe și aparaturi cu denumiri complicate, care să-l ajute să încropească minifestivaluri pe oriunde trece. În paralel, Fane vrea să producă case eco sau orice chestie care poate ajuta mediul. Momentan, visurile așteaptă, cum așteaptă și Fane să aibă răgazul de a deveni un tatuator mai bun. Face asta din clasa a VIII-a, de când i-a zis maică-sii: „Hai să-mi iau aparatură. Tatuez pe alții. Nu mă tatuez pe mine.” Și-a tatuat prietenii, iar sieși și-a făcut un punct mic lângă degetul mare de la mână. Înainte de asta, prin clasa a III-a, au fost mai multe puncte și linii copiate, când, sub îndrumarea unui prieten mai mare, lipea o imagine de-o foaie goală și ambele de-un geam și reda tot ce vedea. Și, din copiat în copiat și-n liber desenat, Fane și-a dat seama că-i musai să continue cu desenul.  Și-a continuat.

Cristi Ciapa
Cristi e din Micești, un sat de lângă Alba Iulia. Are 17 ani și e elev la Colegiul Economic „Dionisie Pop Marțian”. Studiază contabilitate, dar practică a făcut la bucătărie în Hotel Cetate. Acolo a învățat că taie mai eficient dacă nu ridică prea mult cuțitul și ține mereu vârful pe dog. Ar da la universitatea din oraș, la economie, dar nu știe dacă s-ar duce la facultate pentru că trebuie sau pentru că toți merg. Crede că schimbarea e bună și fuge de rutină. Ca să nu se plictisească, schimbă mereu drumul spre școală. Nu se gândește prea mult la viitor, spune că trăiește mai degrabă în prezent. Ar avea totuși nevoie ca oamenii să-i spună mai multe lucruri despre el. În găștile de puști de liceu, nimeni nu spune ce crede.

Răzvan Țimonea
Răzvan are 15 ani, e în clasa a IX-a la Colegiul Național „Horea, Cloșca și Crișan” și se pierde cu ușurință în universurile jocurilor de strategie timp de șase-opt ore pe zi. Asta pentru că îl și vede ca pe un posibil job full time pe viitor, chiar daca nu vede exact unde – poate pentru vreo companie cunoscută, fiind pasionat de IT și dezvoltare de aplicații. La școală nu face foarte multe la ora de info, dar timpul liber e tot ocupat cu strategii în Dota și teorii conspiraționale despre Star Wars. Nu se vede scriind pe viitor ca să câștige o pâine, dar nici nu se dezice sută la sută de cuvinte.

Bogdan Costea
Bogdan Costea e elev în clasa a IX-a la Colegiul Economic „Dionisie Pop Marțian” și, la 15 ani, e printre puținii elevi care spun că preferă să meargă la școală dimineața. Nu citește știrile pentru că vede prea multă negativitate și singurele lucruri pe care le urmărește la TV sunt documentarele. E pasionat de tehnologie și vrea să învețe cum să creeze muzică pe calculator. Lucrează deja cu alți câțiva colegi la radioul liceului și de multe ori nu-și dezlipește privirea de telefon, în timp ce încearcă să facă playlisturi. Ocazional, scrie. Își face scenarii în minte, iar apoi le pune pe hârtie.

Bogdan Alexandru
În septembrie, Bogdan va împlini 18 ani, timp destul să fi trecut deja prin baschet, înot, judo, fotbal și volei. De cinci ani mânuiește chitara și acum îi place să cânte Nothing Else Matters. Încă nu știe dacă va alege să studieze contabilitate la facultate, dar ia în calcul Cluj, Timișoara sau o altă țară. Îi place fotografia pentru că-l ajută să vadă lucrurile altfel, să se exprime cum vrea și să transmită un mesaj.

S-ar putea să-ți mai placă:
Lecturi pentru Gopo (şi un clip)

La începutul săptămânii s-au anunțat nominalizările…

Când aveam 16 ani…

Vârsta de 16 ani e o poveste universală, povestea unor vremuri în care făceam și credeam și gândeam lucruri care…

[#dordealba] Copiii care fac roboți

Team Xeo RO001 din Alba Iulia nici nu exista acum doi ani. Acum, cu un important titlu național în portofoliu,…

Afli citind DoR #3…

• Unde e Cassiopeia față de Carul Mare. • Polițiștii te opresc fără rost, dar se mai întâmplă să-ți dea țigări…

[#dordealba] Un pervaz cu gratii

Anița locuiește în blocul „Turturica” și trece zilnic pe lângă oamenii care și-au pierdut casa când au fost evacuați…

Printre refugiați

De o săptămână, Andrei Pungovschi a fotografiat fuga refugiaților spre Europa, de-o parte și de alta a granițelor…

[#dordealba] La firul ierbii

Doi frați sunt cu ochii pe casele care se ridică în Alba Iulia, ca să sară cu o ofertă pentru amenajarea grădinilor.

Editorial

A lega fire e o bună parte din ce am încercat să facem în cei 5 ani de DoR. Spun o bună parte, pentru că nu de…

[#dordealba] Vocile din Casa Forum

Povestea Forum Apulum sau ce se întâmplă când o mână de oameni care protestează împreună continuă să se întâlnească.

Cu perseverenţă şi intenţii bune

Adrian Sitaru are 40 de ani și a regizat trei scurtmetraje și două lungmetraje care au străbătut lumea: Pescuit…

[#dordealba] Niciun cod fără focus grup

Claudiu Ceia crede că tehnologia poate simplifica relația dintre cetățeni și birocrație, dar nu înlocuiește o…

Cine stă aici?

Recent, am coborât cu fratele meu în garajul blocului în care locuiește în Cluj. Încăperea arăta ca interiorul…

[#dordealba] Ce-am găsit în #cealaltăcapitală

O sinteză și o mulțime de povești, mai mici sau mai mari, strânse în Alba Iulia cu ajutorul unui grup de liceeni…

[#dordealba] Petri verbum

Un adolescent de 18 ani din Alba Iulia a publicat deja două cărți și lucrează la o a treia.

Mihai Chirilov, despre filme şi invitaţi la TIFF 2016

Mihai Chirilov, director artistic și co-fondator TIFF, povestește despre filmele care îl entuziasmează cel mai…