Despre munte – de la Alex Găvan pentru o începătoare

Anca pleacă la sfârșitul săptămânii pe Mont Blanc. Ca s-o ajute la drum, l-a rugat pe alpinistul Alex Găvan să-i…

Anca pleacă la sfârșitul săptămânii pe Mont Blanc, prima ei ieșire din țară și o expediție ambițioasă. Ca s-o ajute la drum, l-a rugat pe alpinistul Alex Găvan să-i dea niște sfaturi.

Text de Anca Iosif

Fotografie de Alex Găvan

Lângă refugiul Gouter, august 2005

Alex Găvan are 29 de ani și a atins trei vârfuri de peste 8000m, fără oxigen suplimentar sau șerpași – cum se face de obicei. A urcat pe  Makalu (8.463 m, Himalaya, Nepal/Tibet), Gasherbrum 1 (8.068m, Pakistan/China), Cho Oyu (8.201m, Himalaya, Tibet/Nepal), dintre care primele două sunt premiere naționale.

Găvan e unul dintre cei mai cunoscuți alpiniști români și totodată cel care, atunci când ajunge sus, scoate camera și filmează o panoramă, ca să putem vedea și noi cum arată priveliștea la peste 8.000m. Nu vrea să atingă vârfurile cu orice preț însă. De exemplu, când a fost pericol mare de avalanșă pe Gasherbrum 2 (8.035m), s-a întors. Ţine la siguranța de a veni teafăr acasă și nu privește fiecare munte ca pe o cucerire necesară.

„Pentru mine alpinismul e mult mai mult decât un sport, e filozofie”, mi-a spus. Fiecare urcare e o lecție de viață.

Îi urmăresc post-urile de pe site, din expediții. Mi-a plăcut că nu are doar o hartă cu vârfurile pe care a ajuns, ci povestește uman și sincer despre tot ce se întâmplă pe munte, despre traseele pe care le alege și deciziile pe care le ia. Tot așa este și când intră în direct la radio și tot așa mi l-au descris și cunoscuții pe care-i avem în comun. Motive pentru care mi-am dorit să-l cunosc.

Odată ce ne-am întâlnit, mi-a explicat însă, că nu mai vrea să i se răstălmăcească vorbele și să fie interpretat greșit de jurnaliști, așa că un interviu în plus nu-l încălzește cu nimic. Dacă vreau, mi-a spus, mă primește în viața lui, să-l cunosc și să-l înțeleg, apoi să-i fac și pe ceilalți să înțeleagă. I-am spus că da – e dorința oricărui jurnalist să primească astfel de access.

A acceptat totuși să-mi dea câteva sfaturi pentru nivelul meu, de începătoare, care să-mi servească înainte de plecarea mea pe Mont Blanc. Iată-le:

• În 99% dintre cazuri, dacă ți se întâmplă ceva pe munte, ți se întâmplă pentru că tu ai făcut o greșeală sau mai multe mici erori care te-au condus către un drum de unde nu te mai poți întoarce.

• Uneori, mai mulți oameni mor pe Mont Blanc decât în alți munți. Chiar pe ruta asta mai ușoară, pentru că vin foarte mulți oameni fără experiență.

• E foarte important să mergeți legați în coardă, pentru că sunt foarte multe crevase. Trebuie să fiți foarte atenți.

• La un moment dat poți să lași garda jos și să zici lasă mă, e OK pe aici! Nu e OK nicăieri. Cum ajungi pe un ghețar, trebuie să te legi în coardă.

• E esențial să porniți cât mai de dimineață, să aveți grijă la ultima porțiune spre Mont Blanc pentru că e destul de expus. Nu e nimic greu, dar dacă aluneci pe acolo, nu e bine.

• Sunt unii care urcă la Gouter (3.817m, refugiu în Alpi, spre vf. Mont Blanc), iar spre dimineață pleacă direct spre vârf. Chestia asta e ok dacă echipa e super fit și merge super repede, în așa fel încât să păcălească corpul, să nu-și dea încă seama că e la altitudine.

• Ar fi mai bine să urcați a doua noapte, sau de ce nu, a treia. Să nu încercați să mergeți extraordinar de repede și dup-aia spre vârf să nu mai puteți. Mai bine steady, ideea e să urci.

• E foarte important să nu cărați prea multă mâncare. Nu luați frigiderul după voi. S-aveți îndeajuns, dar să n-aveți prea mult.

• E esențial să vă hidratați. Dacă nu bei multă apă, nu urci vârful. Şi mai pune ceva vitamine în ea ca să-i dea un gust.

• O să vezi că acolo o să-ți piară pofta de mâncare și e esențial să-ți iei niște chestii pe care să poți să le mănânci și să nu necesite mult timp la gătit. După urcarea de la refugiul Tette Rouse (3.167m) la refugiul Gouter (3.817m) n-o să mai ai chef de nimic.

• Despre mâncarea deshidratată – un produs uscat, ușor, peste care pui apă fierbinte și se umflă: E foarte nasoală. Eu am încercat aproape toate mărcile importante de pe piață în diverse expediții și am o oroare fantastică de mâncarea asta. În ultima expediție n-am mai putut să mănânc. Am mâncat atât de multă, încât îmi vine să vomit. Pentru o ieșire ca a voastră mai degrabă mi-aș lua mâncare normală de la supermarket. Să aveți batoane energizante spre vârf neapărat.

• Despre greutatea rucsacului: „Light is right”. Ţine minte asta. Eu merg câteodată cu juma’ de izopren (strat protector pus sub sacul de dormit, în cort), faze de genul ăsta. Depinde unde te duci și ce vrei să faci. Când ești la 7.000m atârnă incredibil de mult.

• Nu este greu, aveți grijă – probabil n-o să vi se pară nici ușor, dacă nu vă aclimatizați, nu urcați.

* Dacă îți place cum scrie Anca, asta e ultima șansă să te alături unui grup de oameni care îi îndeplinesc visul – să urce și să scrie de pe Mont Blanc. Mai are de strâns mai puțin de 500 RON, așa că poți contribui cu orice sumă, direct în contul ei de la BRD – Anca-Maria Iosif, IBAN RO 77 BRDE 410SV22858264100.